CAPITOLUL XII: Aspecte fiscale internaţionale
Art. 93: Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi independente
(1)Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară o activitate independentă, prin intermediul unui sediu permanent în România, sunt impozitate, potrivit prezentului titlu, la venitul net din activitatea independentă, ce este atribuibil sediului permanent.
(2)Venitul net dintr-o activitate independentă ce este atribuibil unui sediu permanent se determină conform art. 49, în următoarele condiţii:
a)în veniturile impozabile se includ numai veniturile ce sunt atribuibile sediului permanent;
b)în cheltuielile deductibile se includ numai cheltuielile aferente realizării acestor venituri.
Art. 94: Venituri ale persoanelor fizice nerezidente din activităţi dependente
Persoanele fizice nerezidente, care desfăşoară activităţi dependente în România, sunt impozitate, potrivit prevederilor cap. III din prezentul titlu, numai dacă se îndeplineşte cel puţin una dintre următoarele condiţii:
a)persoana nerezidentă este prezentă în România timp de una sau mai multe perioade de timp care, în total, depăşesc 183 de zile din oricare perioadă de 12 luni consecutive, care se încheie în anul calendaristic în cauză;
b)veniturile salariale sunt plătite de către sau în numele unui angajator care este rezident;
c)veniturile salariale reprezintă cheltuiala deductibilă a unui sediu permanent în România.
Art. 95: Alte venituri ale persoanelor fizice nerezidente
(1)Persoanele fizice nerezidente, care obţin alte venituri decât cele prevăzute la art. 93, 94 şi la titlul V, datorează impozit potrivit reglementărilor prezentului titlu.
(2)Veniturile supuse impunerii, din categoriile prevăzute la alin. (1), se determină pe fiecare sursă, potrivit regulilor specifice fiecărei categorii de venit, impozitul fiind final.
(3)Cu excepţia plăţii impozitului pe venit prin reţinere la sursă, contribuabilii persoane fizice nerezidente, care realizează venituri din România, potrivit prezentului titlu, au obligaţia să declare şi să plătească impozitul corespunzător fiecărei surse de venit, direct sau printr-un reprezentant fiscal.
Art. 96: Venituri obţinute din străinătate a căror impunere în România este finală
(1)Persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia prevăzută la art. 40 alin. (2) datorează impozit pentru veniturile obţinute din străinătate de natura celor a căror impunere în România este finală.
(2)Veniturile realizate din străinătate se supun impozitării prin aplicarea cotelor de impozit asupra bazei de calcul determinate după regulile proprii fiecărei categorii de venit, în funcţie de natura acestuia.
(3)Contribuabilii care obţin venituri din străinătate au obligaţia să le declare, potrivit declaraţiei specifice, până la data de 15 mai a anului următor celui de realizare a venitului.
(4)Organul fiscal stabileşte impozitul anual datorat şi emite o decizie de impunere, în intervalul şi în forma stabilite prin ordin al ministrului finanţelor publice.
(5)Diferenţele de impozit rămase de achitat, conform deciziei de impunere anuală, se plătesc în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere, perioadă pentru care nu se calculează şi nu se datorează sumele stabilite potrivit reglementărilor în materie, privind colectarea creanţelor bugetare.
Art. 97: Creditul fiscal extern
(1)Contribuabilii persoane fizice rezidente care, pentru acelaşi venit şi în decursul aceleiaşi perioade impozabile, sunt supuşi impozitului pe venit atât pe teritoriul României, cât şi în străinătate, au dreptul la deducerea din impozitul pe venit datorat în România a impozitului plătit în străinătate, denumit în continuare credit fiscal extern, în limitele prevăzute în prezentul articol.
(2)Creditul fiscal extern se acordă dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:
a)impozitul plătit în străinătate, pentru venitul obţinut în străinătate, a fost efectiv plătit în mod direct de persoana fizică sau de reprezentantul său legal ori prin reţinere la sursă de către plătitorul venitului. Plata impozitului în străinătate se dovedeşte printr-un document justificativ, eliberat de:
1.autoritatea fiscală a statului străin respectiv;
2.angajator, în cazul veniturilor din salarii;
3.alt plătitor de venit, pentru alte categorii de venituri;
b)venitul pentru care se acordă credit fiscal face parte din una dintre categoriile de venituri prevăzute la art. 41.
(3)Creditul fiscal extern se acordă la nivelul impozitului plătit în străinătate, aferent venitului din sursa din străinătate, dar nu poate fi mai mare decât partea de impozit pe venit datorat în România, aferentă venitului din străinătate. În situaţia în care contribuabilul în cauză obţine venituri din străinătate din mai multe state, creditul fiscal extern admis a fi dedus din impozitul datorat în România se va calcula, potrivit procedurii de mai sus, pentru fiecare ţară şi pe fiecare natură de venit.
(4)Veniturile realizate din străinătate de persoanele fizice prevăzute la art. 40 alin. (1) lit. a) şi cele care îndeplinesc condiţia de la art. 40 alin. (2), a căror impunere în România este finală, se supun impozitării în România, recunoscându-se impozitul plătit în străinătate sub forma creditului fiscal, dar limitat la impozitul pe venitul similar datorat în România.
(5)În vederea calculului creditului fiscal extern, sumele în valută se transformă la cursul de schimb mediu anual al pieţei valutare, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului. Veniturile din străinătate realizate de persoanele fizice rezidente, precum şi impozitul aferent, exprimate în unităţi monetare proprii statului respectiv, dar care nu sunt cotate de Banca Naţională a României, se vor transforma astfel:
a)din moneda statului de sursă, într-o valută de circulaţie internaţională, cum ar fi dolari S.U.A. sau euro, folosindu-se cursul de schimb din ţara de sursă;
b)din valuta de circulaţie internaţională, în lei, folosindu-se cursul de schimb mediu anual al acesteia, comunicat de Banca Naţională a României, din anul de realizare a venitului respectiv.
Art. 98: Pierderi fiscale externe
(1)Pierderile fiscale obţinute de contribuabilii persoane fizice rezidente dintr-un stat străin se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură din străinătate, pe fiecare ţară, înregistrate în cursul aceluiaşi an fiscal.
(2)Pierderea care nu este acoperită, în temeiul alin. (1), se reportează pentru o perioadă de 5 ani fiscali consecutivi şi se compensează numai cu veniturile de aceeaşi natură din statul respectiv.
CAPITOLUL XIII: Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
Art. 99: Obligaţii declarative ale plătitorilor de venituri cu reţinere la sursă
(1)Plătitorii de venituri, cu regim de reţinere la sursă a impozitelor, sunt obligaţi să calculeze, să reţină şi să vireze impozitul reţinut la sursă şi să depună o declaraţie privind calcularea şi reţinerea impozitului pentru fiecare beneficiar de venit, la organul fiscal competent, până la data de 30 iunie a anului curent pentru anul expirat.
(2)Fac excepţie de la termenul prevăzut la alin. (1) plătitorii de venituri din activităţi independente, menţionate la art. 53, pentru care impozitul pe venit se reţine la sursă, pentru care depunerea declaraţiei se efectuează până în ultima zi a lunii februarie inclusiv a anului curent, pentru anul fiscal expirat.
CAPITOLUL XIV: Dispoziţii tranzitorii şi finale
Art. 100: Dispoziţii tranzitorii
(1)Scutirile de la plata impozitului pe venit prevăzute în actele normative privind unele măsuri de protecţie ca urmare a concedierilor colective, pentru personalul disponibilizat, rămân valabile până la data expirării lor.
(2)Scutirile de la plata impozitului, în cazul serviciilor turistice prestate în mediul rural, potrivit legii, rămân în vigoare până la data de 31 decembrie 2004.
(3)Pierderile înregistrate în perioada de scutire de contribuabilii care beneficiază de prevederile alin. (1) şi (2) nu se compensează cu veniturile obţinute din celelalte categorii de venituri în anii respectivi şi nu se reportează, reprezentând pierderi definitive ale contribuabililor.
(4)Prevederile privind îndeplinirea condiţiei prevăzute la art. 40 alin. (2) se aplică începând cu data de 1 ianuarie 2004.
Art. 101: Definitivarea impunerii pe anul 2003
Pentru determinarea impozitului pe venitul anual global impozabil, realizat în anul fiscal 2003, prin ordin al ministrului finanţelor publice se va stabili baremul de impunere obţinut pe baza baremului anual pentru plăţi anticipate din anul 2003, respectiv deducerea personală de bază, corectate cu variaţia ratei inflaţiei realizate, diminuat cu 1/2 din rata inflaţiei prognozate în acest an, conform legislaţiei în vigoare în anul 2003.
Art. 102: Dispoziţii finale
Începând cu data de 1 ianuarie 2005 se va aplica un sistem de impunere a veniturilor persoanelor fizice potrivit legii de modificare şi completare a prezentului Cod fiscal.